«Piraţii» şoselelor

În România zilelor noastre, un drum cu taxiul printr- un Bucureşti ce se vrea a fi european poate fi considerat un risc maxim. O adevărată aventură pe patru roţi, un atac perfid şi indecent la buzunarului bietului client care a avut ghinionul să se urce în maşina vreunui “pirat” al şoselelor.

Ziarul Libertatea a aflat care sunt zonele în care îşi fac veacul aşazişii taximetrişti, unii foşti puşcăriaşi aflaţi la volanul unor maşini acoperite cu însemne false, care cer cu nesimţire, pentru o cursă ilegală, chiar şi peste 100 de euro. Din când în când, poliţiştii de la “Rutieră” ies la “vânătoare” şi îi amendează. Deocamdată, cam atât pot face.

Ei îşi spun taximetrişti. De fapt, sunt nişte indivizi fără scrupule, care, la adăpostul maşinilor galbene, acoperite cu însemne şi ecusoane false care imită ori foarte bine, ori grosolan - în funcţie de cât de mult şi-a dat şoferul interesul - siglele unor companii de transport, jecmănesc pe oricine le cade în mâini. “Piraţii” sau “rechinii” şi-au împărţit frăţeşte Capitala precum propria moşie şi atacă, fără teama de a fi pedepsiţi, precum tâlharii la drumul mare.

Pentru o cursă, ei cer chiar şi 100 de euro

Stau aproape la orice colţ de stradă, iar clienţi le sunt bătrânii, a căror vedere a slăbit, cei care vin din provincie cu treburi la Bucureşti şi nu prea cunosc oraşul şi preţurile de pe aici, cei aflaţi în suferinţă, pe care îi culeg de pe la porţile spitalelor sau străinii care abia dacă vorbesc româneşte. “Pentru genul ăsta de personaje nu s-au inventat tarifele. Ei stabilesc preţul în funcţie de cum arată omul, de locul de unde îl culeg. De exemplu, un drum obişnuit prin Bucureşti poate să coste lejer 100 de lei, iar o cursă de la aeroport în centru sare de 50 de euro.

În unele cazuri, tariful poate ajunge chiar şi la 100 de euro, bani pe care clientul este obligat să-i plătească la plecarea în cursă. Ca să ia ochii clientului, mai dau drumul la un aparat de taxat, chipurile să demonstreze valoarea cursei, dar în general acesta e «aranjat». Indivizii folosesc «maimuţe» sau «cuarţ», echipamente ilegale artizanale care dau peste cap aparatele de taxat şi fac ca acestea să afişeze sume exorbitante, de zeci de ori mai mari decât valoarea reală a cursei. Unii «piraţi», care au mai trecut prin puşcării sau nici măcar nu au permis de conducere, de fapt infractori cu acte în regulă, au ajuns să fure de la clienţi.

Pleacă pur şi simplu cu bagajele omului atunci când acesta coboară să-şi ia lucrurile din portbagaj. Cum toate însemnele sunt false, prinde hoţul dacă poţi...”, spune comisarul şef Călin Lupşa, şef Birou Control Trafic Auto-Tehnnic din cadrul Brigăzii de Poliţie Rutieră a Capitalei.

Aşa sunt furaţi clienţii

Niciodată mulţumiţi cu cât înregistrează aparatul de taxat, unii dintre taximetriştii “piraţi” recurg şi la metode pe cât de ingenioase, pe atât de ilegale de a băga şi mai mult mâna în buzunarul clienţilor. De exemplu, “maimuţa” - un banal întrerupător legat printr-un fir de aparatul de taxat - aduce câştiguri substanţiale şoferului care se dedă la acest gen de hoţie.

Fiecare apăsare a butonului, ce poate fi plasat discret pe pedale, pe schimbătorul de viteze, pe bord sau poate fi “legat” la ştergătoare, trimite impulsuri false către aparatul care, astfel, înregistrează aiurea distanţe în kilometri şi, implicit, sume mult mai mari de plătit. Acest gen de furt poate fi acoperit cu ajutorul unui simplu cuarţ de brichetă care, activat în apropierea aparatului de taxat, face ca memoria acestuia să fie alterată sau chiar ştearsă complet.

«Ameninţă că blochează drumurile»

Cel puţin o dată pe săptămână, poliţiştii bucureşteni de la Brigada Rutieră sunt la “vânătoare” de taximetrişti “piraţi”. Ziua îi caută în apropierea marilor centre comerciale, a gărilor, a autogărilor sau a aeroporturilor. Noaptea, indivizii îşi mută afacerile ambulante pe patru roţi lângă hoteluri, discoteci, baruri sau restaurante.

“Când îi prindem, tot ei ţipă. Hoţul strigă hoţii. Culmea, tot ei ameninţă că fac miting, că îşi cheamă colegii, că blochează drumuri. Pentru ei nu există lege. Sunt unii pe care îi amendăm de câteva ori pe lună şi nimic. Avem un client pe care l-am amendat de cinci ori într-o lună, în total cu 125.000 de lei... Nu-i pasă, e tot acolo, la treabă”, explică ofiţerul Călin Lupşa.